Criza sanitară provocată de răspândirea virusului SARS-Cov-2 în România a cauzat și o serie de dificultăți importante angajatorilor din aproape toate domeniile de activitate, iar guvernul a venit în sprijinul acestora prin adoptarea unor măsuri de sprijin. Scopul declarat al acestor măsuri este de a atenua presiunea economică resimțită de angajator, tradusă de multe ori în necesitatea efectuării de concedieri colective sau individuale.
Indemnizațiile salariaților pentru perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă
Încă din timpul stării de urgență, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2020, s-a aprobat, ca măsură de sprijin pentru angajații și angajatorii afectați de criza economică și sanitară provocată de virusul SARS-Cov-2, plata unei indemnizații angajaților aflați în somaj tehnic, în cuantum de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Indemnizația suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj a permis angajatorilor să evite pierderea personalului în condițiile restrângerii activității.
Angajații sunt, probabil, cea mai importantă resursă a operatorilor economici din toate domeniile de activitate, iar necesitatea efectuării de concedieri individuale sau colective din cauza restrângerii activității este întotdeauna o lovitură grea pentru angajator, din care, de multe ori, îi este foarte greu sau chiar imposibil să-și revină.
Posibilitatea suspendării contractelor individuale de muncă pentru motivul restrângerii activității exista în Codul Muncii cu mult timp înainte de instituirea stării de urgență, însă, perspectiva suportării unei indemnizații acordate angajatului din fondurile proprii ale angajatorului, în condițiile în care angajatul nu prestează efectiv muncă, era greu de realizat, mai ales în condițiile situației pandemice specifice anului 2020. La fel, situația suspendării contractului individual de muncă fără plata unei indemnizații acordate angajatului conducea aproape inevitabil la pierderea angajatorului în favoarea unui alt angajator de pe piața muncii.
Măsura suportării indemnizației din bugetul asigurărilor pentru șomaj a permis angajatorilor să beneficieze atât de relaxarea cheltuielilor cu personalul, dar și să păstreze și să loializeze personalul propriu.
După încetarea stării de urgență, indemnizația a fost acordată angajaților vizați de măsura suspendării contractului în domeniile de activitate afectate de restricții în perioada stării de alertă.
În anul 2021, măsura rămâne aplicabilă. Până la data de 30 iunie 2021, indemnizația va fi acordată tuturor angajaților afectați de măsură pentru toate domeniile de activitate prevăzute de Legea nr. 55/2020.
Prin aplicarea măsurii suspendării contractelor individuale de muncă din cauza reducerii sau încetării temporare a activității, angajatorii au posibilitatea reducerii presiunii cheltuielilor cu personalul asupra balanței contabile, iar cu ajutorul indemnizației suportate din bugetele de asigurări sociale, au posibilitatea să își păstreze în continuare angajații, pentru momentul încetării stării de urgență, preconizabil în cursul anului 2021.
Kurzarbeit
În cazul unui angajator care suferă o restrângere a activității, însă nu atât de severă încât să determine necesitatea suspendării integrale a contractelor individuale de muncă ale angajaților, soluția este reducerea timpului de lucru. Măsura implementată în România prin O.U.G. nr. 132/2020 presupune reducerea timpului de lucru lunar al angajaților, cu consecinta reducerii proporționale a drepturilor salariale lunare cuvenite.
În completarea drepturilor salariale lunare ale angajatului afectat de măsura reducerii timpului de lucru, guvernul a aprobat plata unei indemnizații în cuantum de 75% din diferența dintre salariul de bază brut lunar prevăzut în contractul individual de muncă și salariul de bază brut lunar aferent orelor de muncă efectiv prestate ca urmare a reducerii timpului de muncă. Indemnizația este plătită inițial de angajator și decontată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în baza cererii angajatorului.
Măsura reducerii timpului de lucru rămâne în vigoare inclusiv în anul 2021.
Angajatorii au alegerea între cele două măsuri, având chiar posibilitatea de a aplica ambele măsuri cumulat.
Concluzii
Recomandările pentru angajatorii afectați de restrângerea sau închiderea parțială a activităților este să exploreze într-o primă instanță măsurile descrise anterior și să recurgă doar în ultimă instanță la măsura concedierii individuale sau colective a angajaților.
Oricare dintre cele două măsuri descrise anterior sau chiar ambele aplicate cumulat pot salva atât locurile de muncă ale angajaților cât și relația dezvoltată în perioade foarte lungi de timp între angajatori și salariații proprii.
Până în momentul normalizării vieții sociale și economice în România, obiectivul principal al angajatorilor este să păstreze relația corectă cu salariații proprii și să încerce pe cât posibil să păstreze posturile existente în organigramă și angajații deja existenți.
Speranța dezvoltării sau, măcar, a normalizării vieții economice în România aduce cu ea posibilitatea revenirii la activitatea de înainte de instaurarea stării de urgență. Atunci e posibil ca angajatorii care se grăbesc să efectueze concedieri să regrete angajații concediați în timpul stării de urgență sau de alertă.