Prin OUG nr. 132/2020, Guvernul a adoptat (sau mai corect a implementat în România o măsură deja aplicată încă din secolul trecut în Germania) o măsură de sprijin pentru angajatori, denumită „kurzarbeit”, care constă în posibilitatea reducerii timpului de lucru al angajaților din inițiativa angajatorului.
Pe scurt, pentru a salva locurile de muncă ale angajaților, în condițiile restrângerii activității pe fondul crizei economice, angajații au posibiltiatea de a reduce programul de lucru al salariaților proprii și de a le plăti doar parțial drepturile salariale, proporțional cu timpul efectiv lucrat. În egală măsură, pentru a proteja angajații, Guvernul a prevăzut obligația suplimentării drepturilor salariale proporționale cu timpul efectiv lucrat cu o indemnizație în cuantum de 75% din diferența dintre salariul de bază brut prevăzut în contractul individual de muncă și salariul de bază brut aferent orelor de muncă efectiv. Această indemnizație, plătită inițial din fondurile angajatorului, urmează să fie recuperată, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În forma inițială a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2020, publicată în 10.08.2020, art. 1 alin. (3) prevedea următoarele:
„Decizia angajatorului privind reducerea timpului de muncă, programul de lucru, modul de repartizare a acestuia pe zile și drepturile salariale aferente se comunică salariatului cu cel puțin 5 zile înainte de aplicarea efectivă a măsurii și se transmite în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară producerii acesteia (s.n.)”.
Așadar, angajatorul avea obligația emiterii unei decizii privind reducerea timpului de lucru și de a o înregistra în registrul general de evidență a salariaților. Emiterea și înregistrarea deciziei în registru era menită să fie, fără doar și poate, supusă verificării cu ocazia analizării cererii angajatorului de recuperare a indemnizației.
Modificarea OUG nr. 132/2020
Prin legea nr. 282/2020, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2020, publicată în 09.12.2020, obligația înregistrării deciziei în registrul general de evidență a fost înlăturată.
Mai interesant, însă, este motivul pentru care parlamentarii au decis să înlăture această obligație, anume acela că: „registrul general de evidenţă a salariaţilor nu este actualizat astfel încât să permită angajatorilor înscrierea reducerii timpului de muncă potrivit prezentei ordonanțe”.
Modificarea legislației, binevenită de altfel, a lăsat însă o problemă neacoperită.
În perioada august – decembrie 2020, există angajatori care au aplicat măsura reducerii timpului de lucru (kurzarbeit) și au depus cereri pentru recuperarea indemnizației suplimentare deja plătită salariaților proprii. Cererile depuse urmează să fie verificate de Agențiile pentru ocuparea forței de muncă, inclusiv cu privire la respectarea obligației înscrierii deciziei angajatorului în registrul general.
Parlamentul României, pe de altă parte, arată în motivele adoptării Legii nr. 282/2020 că registrul general nu era actualizat și nu permitea înregistrarea deciziei anterior aplicării măsurii.
Față de această situație neobișnuită, ar trebui ca atât angajatori cât și cei responsabili cu verificarea cererilor de recuperare a indemnizațiilor să dea dovadă de înțelegere și să se angajeze într-un dialog constructiv, astfel încât să se evite situații de respingere a cererilor pentru motive neimputabile angajatorului.
Sigur că, de lege ferenda, ar fi utilă o reglementare a acestei situații, cel puțin la nivel de instrucțiuni unitare ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru a evita adoptarea unor soluții diferite de către agențiile teritoriale din subordine.